De mai bine de trei luni, în toată lumea este declarată stare de urgență pentru sănătatea publică. Decizia a fost luată de Organizația Mondială a Sănătății, care le-a recomandat Guvernelor din toată lumea să ia o serie de măsuri antiepidemice pentru a opri răspândirea virusului Sars-Cov-2, numită infecția COVID-19. Moldova nu este o excepție.
Pe 17 martie, autoritățile de la Chișinău au declarat stare de urgență în toată țara pe o perioadă de două luni. Au fost închise granițele, a fost sistat transportul aerian, terestru de călători, cel urban și interurban, au fost închise magazine, piețe, restaurant, etc.
Oamenii au fost îndemnați să stea acasă, să păstreze distanța, să se spele cât mai des pe mâini, iar dacă încep să strănute, au febră și tuse uscată, să apeleze medicii.
Nemulțumirile au curs gârlă, astfel că am cosiderat necesar să întrebăm experții de la OMS cum se iau astfel de decizii?
De ce acte normative naționale, internaționale se ghidează autoritățile statului când decid cum gestionează o stare de urgență pentru sănătatea publică?
De ce unele țări din nordul Europei, de exemplu, nu au impus restricțiile pe care le-a impus Moldva?
Vă invit în continuare să vedeți ce spune Stela Gheorghiță, coordoantor programe în urgențe de sănătate publică în cadrul Biroului OMS din Moldova.