La Susani, pe vremea asta, incepea sa miroase a fum si foc in casa.

Imi amintesc clar. Trosneau lemnele in plita iar eu imi incalzeam talpile pe soba, sprijinita pe patul de langa. Era cald doar in doua camere, in bucatarie si dormitor, dar incapeam acolo si bine ne mai era.
Coceam mere, fierbea mami lapte in tuciul in care facuse mamaliga, iar tati venea infrigurat de afara cu bratul plin de lemne.
Spre dimineata se facea frig in casa, imi amintesc ca plecam zgribulita spre scoala, dar nu stiu de ce pana si amintirea asta imi aduce atata bucurie si emotie.
Troiene de zapada, picioare inghetate, fara vreun pachetel special, doi kilometri pe jos zilnic, jucarii doar de Craciun, masini pe strada din joi in paste , la fel si copii, si in general o lume magica doar in mintea si in dragostea parintilor mei pentru mine.
Nu prea mai fac diferenta intre amintiri concrete si senzatii. Cand vad cate o fotografie de atunci imi dau seama cate lipseau si cu toate astea inima mea face drumul “acolo” in fiecare seara. Si imi dau seama, mai clar ca niciodata, ca doar de dragoste, incredere si siguranta au nevoie copiii nostri