E Curaj sau Lașitate?

Capitolul:4
Iar eu întorcându-mi privirea spre uşa de la intrare, văzându-l acolo pe acel tip cu motocicleta, intrând în încăpere cu o cască în mână, îmbrăcat în geacă de piele neagră şi pantaloni negri. Şi-a plimbat privirea prin cafenea apoi căzând cu ochii pe noi, apoi făcând paşi uşori spre noi.
-La tine e portmoneul? Spune acesta direct.
-Bună Ziua. Spun sarcastică. Şi da, portmoneul e la mine. Spun eu luându-l de pe masa şi dândui-l. La luat şi s-a întors. Cu plăcere! Îi spun din spate. Acesta oprindu-se puţin apoi plecând mai departe .
M-am întors cu faţa la Anna, care privea la mine.
-De acum de va lua de tine. Îmi spune ea sigură pe sine.
-De ce? Ce i-am făcut? Fiindcă i-ai răspuns aşa. Este foarte înfârnat şi rău această persoană.
-De ce nu mi-ai spus? Spun spre ea.
-Nu ţi-ai dat seama după înfăţişarea lui?
-Nu, nu am avut când să-l analizez.
-Bine. Hai să mergem şi noi.
Am luat pachetele care erau pe unul dintre scaun, apoi am plecat înapoi acasă. Acolo erau alte persoane la noi.
-Bună Andreea. Ei sunt vecinii noştri din dreapta. Îmi spune mama.
-Îmi pare bine. Spun schiţând un zâmbet drăguţ.
Ei sunt părinţii Amandei, sunt nişte persoane plăcute, nuştiu de ce Amanda e aşa, defapt nici nu o prea ştiu.
Am intrat în cameră îmbrăcând încă o dată pantalonii pe care iam procurat de la moll. Îmi veneau perfecţi.
Brusc am auzit o muzică uşoară afară, cred că e de la petrecere. Am încercat să închid geamul şi muzica nu se mai auzea, e bine, apoi l-am închis la loc.
Am privit pe el, iar acolo era doar o doamnă care fugea de colo-colo pentru a se asigura ca totul e bine.
Nu aveam ce face, mă plictiseam foarte tare, aşa că am plecat la Alex.
-Hey, ce faci? Spun privindu-l în timp ce el stătea cu nasul în telefon.
-Aştept ora 20:00.
-Pentru ce? Îl întreb curioasă.
-Merg la petrecere.
-Asta de lângă noi?
-Da. Dacă vrei poţi merge şi tu. Spune privindu-mă calm
-Nu. Voi sta acasă. Dar cu cine mergi? Te-ai cunoscut deja cu adolescenţi?
-Da. Sunt în gaşca unui tip Max, mi-am găsit prieteni, mai ales pe Max, este un băiat de treabă, ne înţelegem de minune.
-Fain. Spun puţin tristă, este acel Max.
-Da. Deci nu mergi? Îmi spune el în timp ce se ridică şi merge puţin la baie pentru a se parfuma.
-Nu. Te voi privi de pe geam. Spun eu către el.
-Se vede de la tine?
-Da, se vede toată curtea aproape. Spun eu şmecheră. Bine, eu plec trebuie să apară Anna.
-Bine. Spune punându-se înapoi în pat.
Am plecat în camera mea, unde era Anna aşezată pe pat.
-Scuze că te-am făcut să aştepţi. Spun eu către ea, care mă privea dulce. Ştii, şi Alex pleacă la petrecere. E deja în gaşca lui Max.
-Serios?Mă bucur că şi-a făcut prieteni.
-Şi eu, dar nu-mi plac persoanele cu care s-a împrietenit. Spun cu dezgust.
*****
-Andreea. Mă strigă mama de jos.
-Vin imediat. Spun fugind pe scări. Da mamă. Spun eu ajungând lângă ea.
-Nu vrei să te duci până la market? Am nevoie de nişte produse.
-Da, mă duc. Spun eu veselă că am cu ce mă ocupa. Spun şi fug rapid ca să mă schimb de haine, fiindcă e deja seară. M-am îmbrăcat aşa: