Astăzi plecăm în alt oraş, fiindcă părinţii mei au primit o ofertă cu un loc de muncă mai bun. Am plecat jos, unde era mama care punea ceva pe masă.   -Deea, vin-o şi ia o gustare. Spune ea . -Vreau doar ceva de băut... -Ia suc. Spune ea, apoi pleacă.   Mi-am turnat un pahar cu suc, dar văzând biscuiţii mei preferaţi pe masă nu m-am abţinut şi am luat 3 biscuiţi.    -Trebuie să iei doar 2. Spune fratele meu care coboară pe scări. Da, am un frate, Alex, care are 18 ani, anul acesta trece în a 12-a. -Şi ce? Nu o să mori de foame. Spun eu savurând un pic din sucul de portocale.  După ce am terminat, am aşteptat părinţii, care erau foarte agitaţi. Bagajele noastre sunt la aeroport, ieri nu le-am luat înapoi, pentru a nu le târâi degeaba.   Mi-am luat o bluză subţire deasupra hainelor, fiindcă e încă noapte iar afară e puţin frig. A trecut doar o săptămână din vară, sper să fie o vară frumoasă, într-un nou oraş.    Urcându-ne în taxi, am pornit spre aeroport, ajunşi acolo, am aşteptat la rând pentru a prezenta biletele, apoi după 40 de minute de stat acolo am plecat în avion.   -Eu stau la geam. Spun eu către Alex, care a mărit pasul pentru a sta la geam.  -O să vedem după bilete... Spune el zâmbind şmecher. -Ok. Spun şi caut scaunul cu numărul 23, Alex e 24. Vom sta alături. Bucuria mi-a pierit când am văzut că scaunul meu este unul de lângă geam, şi mai rău scaunul de lângă geam e numărul 24. -Uite... Spune el. -Pot sta eu? Spun eu implorându-l din priviri. -Bine. Spune el făcându-mi loc să trec. -Eşti cel mai tare. Spun fericită trecând pe scaunul de lângă geam.   Drumul a fost calm, în mare parte am dormit, punând capul pe umărul lui Alex, mă mir cum de nu a spus nimic. Am fost trezită de mama, care m-a anunţat că am ajuns. Am coborât, luând bagajele şi plecând spre noua casă. Am ajuns în faţa unei case enorme, cu mult mai mare decât cea precedentă. Am intrat în ea, unde era un interior mult mai mare decât exteriorul. -Are şi piscină. Spun aproape ţipând. -Super, voi avea unde să te înec când mă vei scoate din pepeni. Spune Alex cu sarcasm. -Alex. Spune mama către el. Nu a mai spus nimic ci a plecat la etaj, cred că pentru a-şi găsi camera, acelaş lucru făcând şi eu. **** M-am acomodat în camera mea:

Sunt super entuziasmată, vreau mai repede să cunosc locurile. -Alex, eu vreau să mă plimb. Mergi cu mine? -Ţi-i frică de furnicile care merg pe trotuar. -Da, îţi închipui? Spun sarcastică. Mergi sau nu? -Nu. -Bine, mersi. Spun şi plec supărată, dar ieşind în curte zâmbetul mi-a reapărut. Mi-am pus căştile-n urechi şi am plecat spre, spre nuştiu unde. Nu departe de casa mea am văzut o fată, căruia i s-a rupt un pachet, în care paremise avea fructe. M-am pus repede jos ca să o ajut, aceasta mulţumindu-mi frumos. -Eu sunt Andreea. Tu? -Eu sunt Anna. Spune ea zâmbind drăguţ. Eşti nouă pe stradă? -Da, azi am venit. -Super. Unde stai? -Acolo. Spun întorcându-mă şi arătând cu privirea spre casa care se află la 100 de metru de mine. -Super. Suntem vecine. Zice ea privind cald spre mine. -Şi eu mă bucur. Spun zâmbind dulce. -Bine. Eu voi pleca, ne mai vedem. Spune ea aşteptând răspunsul meu, apoi m-a acolit şi a plecat, eu făcând la fel. Deci nu e rău începutul, am o vecină nouă, cam de vârsta mea, sper să ne împrietenim. Toate casele de pe aceasta stradă sunt foarte mari şi frumoase, sper că vom avea vecini normali, nu cu copii care fac petreceri în fiecare seară. Noaptea asta nu cred că voi dormi normal, aşa că plec la magazin, vreau doar să privesc filme. Am intrat în market, luând de acolo toate lucrurile de care cred că voi avea nevoie. Achitându-le am ieşit din magazin, plecând rapid spre casă, fiindcă deja se făcea întuneric. Intrând în living, am observat persoane la masă, printre care era şi Ana. Am pus rapid pachetul pe o canapea, ascuzândul de oaspeţi pentru a nu vedea ce prostologii cumpăr eu, acoperindule cu o pernă. -Bună mamă. Mă fac eu prezentă în încăpere. -Ea e fiica noastră. Se ridică mama de la masă pentru a mă prezenta oaspeţilor. Eu doar zâmbind frumos spre ei. Anna, dacă vrei te poţi ridica cu ea la etaj. Spune mama. -Da. Poţi. Spun entuziasmată. Ceilalţi începând să râdă. Am urcat cu ea la etaj, arătându-i camera mea. -Stai, am uitat pachetul jos. -Ce pachet? Spune ea neînţelegând despre ce vorbesc. -Am fost la market şi am luat cipsuri, şi altele, seara asta nu vreau să dorm. Spun eu către ea. Iar pentru a nu mă vedea părinţii mei şi ai tăi, le-am ascuns sub o pernă pe o canapea jos. Mă duc să le iau, revin imediat. Ok? -Bine. Spune zâmbind. Am plecat jos, ridicând perna observ că acolo nu mai este pachetul, apoi verificând toate canapele, dar nici urmă de pachet. -Nu a văzut nimeni un pachet pe aici? Spun eu către părinţi.