şi am plecat la film cu Alex Când am ajuns la cinema Alex m-a pus pe mine să aleg filmul pe o să-l privim. Eu sigur că am ales Horror. Am luat biletul, am instrat în sală şi ne-am aşezat la locurile noastre. Ceva timp mai târziu s-a început filmul. Eu eram relaxată, dar Alex se prefăcea că nu se teme, dar la fiecare ţipăt tresărea ca un iepuraş Eu:- Te temi? Alex:- Nu Eu:- ...eh ce bine minţi Alex:- Merci Puţin timp mai târziu s-a stins projectorul care arăta filmul pe un perete aşa că a trebuit să ieşim afară Eu:- Rău că s-a ars projectorul Alex:- Mdea... Eu:- Ce vrei să mai faci azi? Alex:- Să stau pe net...să mă joc cu pisica mea... Eu:- Tu ai pisică?! Alex:- Dea Eu:- Ador pisicile!♡ Alex:- Da? Eu:- Da! Alex:- Eu la fel (Mă apelează Mady) Eu:- ...trebuie să plec, pa:) Alex:- Pa (Convorbire telefonică) Eu:- Alo Mady:- Ce faci? Eu:- Mă plimbam. Tu ce faci? Mady:- Stau. Poate vii la mine? A apărut un nou episod din "Mai sus de nori", am comandat o pizza şi nu sunt singură Eu:- Cu cine mai eşti?(dt) Mady:- Cu Ema Eu:- What? Mady:- Aha...Deci... Eu:- Bine, bine, acuş vin (Convorbire telefonică terminată) Ema e verişoara lui Mady. Când eram la grădiniţă mereu toate 3 le făceam celorlalţi farse N-am mai văzut-o pe Ema de 3 ani. Nu a avut ocazia de a veni în Londra Abia aştept să o revăd♡ În drum spre Mady mi-a venit un gând în cap "Poate îl plac?", darepede am alungat acest gând Când am ajuns la Mady: Ema:- Salut! Eu:- Hello Mady:- Bună Toate:- Ema:- Ai îmbătrânit, Bi Eu:- Tu la fel Ema:- ...mi-a fost dor de tine Eu:- Şi mie(îmbrăţişare) Mady:- Lăsaţi dulcegăriile şi hai să mergem să privim filmul că se răceşte pizza Eu şi Ema:- Da, sensei... Noi adorăm pur şi simplu filmul "Mai sus de nori" la fel adorăm şi pizza aşa că a fost cea mai plăcută seară la momentul cela(îl va înlocui alt moment) Pe la ora 20:00 am plecat acasă, iar temele mi le-am făcut până la 22:43 aşa că am mai avut timp să scriu şi în jurnal(am scris şi de gândult "Poate îl plac?") Mama a spus că ziua următoare se va reţine la lucru şi nu mă va putea lua de la şcoală cu maşina:) A doua zi la şcoală am întârziat puţin. Temele le-am făcut pe toate corecte(aleluia) Toate orele au trecut repede şi uşor înafară de atunci când toţi deja toţi se pregăteau să plece acasă. Am stat şi am vorbit cu Alex despre pisici(deja tema noastră preferată), iar apoi l-au chemat nişte băieţi şi a plecat. După ce a plecat eu am decis să stau puţin pe net. Vanessa a văzut că vorbeam cu Alex aşa că a aşteptat să plece şi a venit lângă mine Vanessa:- Văd că eşti o fată rebelă Eu:- În ce sens? Vanessa:- (m-a împins şi am căzut jos) Dragă, tu nu eşti de teapa lui. El e popular, iar tu nu. El e frumos, iar tu nu. El e deştept, tu nu. Voi nu sunteţi făcuţi unul pentru altul...ce nu pot spune despre mine pentru că eu sunt populară, frumoasă, oh...sunt încă şi deşteaptă. Aşa că ascultă fiind că e pentru binele tău...SĂ NU TE MAI VĂD CU ALEX! Iar apoi am fugit în lacrimi acasă. Ca să uit de ceea ce s-a întâmplat la şcoală am făcut aşa o curăţenie în casă, încât toate lucrurile ce nu sclipeau acum străluceau la soare. Şi ca să uit şi s-o bucur mult pe mama am făcut: supă, piure, o prăjitură cu mere, clătite cu gem de căpşuni, o pizza şi o salată de fructe. Când a venit mama acasă nu ştia ce să spună(fiind că eacde obicei face mâncarea, nu eu), dar ia plăcut totul. A spus că totul era gustos şi "Bună treabă, Bianca" După ce am mâncat a mai rămas mâncare aşa că am decis să hrănesc animalele vagabonde care umblau pe lângă casa noastră Căţeluşii şi pisicuţele erau fericite acestui cadou Când eram gata să plec în casă am auzit un meunat de pisicuţ. Meunatul acela era atât de trist încât nu am rezistat şi am început să caut acel motănaş care meuna a jale. L-am găsit lângă un tufiş la câţiva metri depărtare de casa noastră. Era aşa un ghemotoc micuţ şi speriat. L-am luat în casă şi l-am spălat căci era puţin (mult) murdar. Apoi l-am lăsat în grija mamei(ps. mama nu era împotriva motănaşului)şi am plecat la magazin să-i cumpăr micuţului mâncare pentru pisici fiind că toată mâncarea i-am dat-o vagabonzilor şi, nu aveam cu ce să-l hrănesc. Când am ajuns acasă am hrănit motănelul şi m-am culcat cu el în pat A doua zi, dimineaţa, lângă pat am găsit o surpriză de motănel() A trebuit mai întâi să strâng din urma lui, iar apoi am plecat la şcoală... La şcoală.... (Sorry de greşelile gramaticale) Hey! Dacă ţi-a plăcut nu uita să-mi dăruieşti un şi să scrii un comentariu cu teoria ta despre ce se va întâmpla mai departe. O să-mi fie foarte interesant să le citesc Te motănaş Te Ne vedem data viitoare Pa,pa #Summer #Sunny #Music #DomnişoaraNu!