Baby, you know, i'm Bad

Chapter X
"Nu vreau să te pierd"
Razele soarelui încet cu-ncetul începe să pătrundă în camera tinerei, unde draperiile nu acopereau fereastra din dormitor, de aceea în scurt timp tânăra a început să se vârcolească, până nu s-a trezit ca să tragă draperiile și să doarmă în continuare.
O durere îngrozitoare de cap o învăluise. Uff, de ce a băut ieri atât de mult? Defapt ce s-a întâmplat ieri? Avea senzația de parcă cineva i-ar fi șters memoria.
Nu-și amintește nimic.
"Așadar eram la clubul ăla de noapte, beam tequila.... Înainte de asta am fost la concert... Unde l-am văzut pe Daniel sărutându-se cu Ella.... Păi e cam tot ce-mi trebuie să țin minte.... Ma urăsc, urăsc, urăsc, urăsc! Nu mii de-ajuns să mă rănesc o dată? Nu, trebuie s-o mai fac de câteva ori ca să mă conving că acest cuțit e ascuțit."
Și cu dispoziția asta a început să-și facă bagajele, totuși mâine se pornesc, așa că totul trebuie să fie gata.
N-a mai putut adormi nici Daniel noaptea. Fluturașii săi au făcut o petrecere în burtica lui. Gândurile îi erau ocupate doar de o singură persoană. Zâmbetul involuntar îi apărea pe buze, iar obrajii roșeau de la sine.
Următoarea zi părea a fi agitată.... Pentru Mady. Pentru Daniel va fi perfect. Se duce să fie și mai aproape de ascultătorii sau, să-și facă noi cunoștințe și înainte de toate își va petrece timpul cu fata ce i-a furat inima.
~~~
Mady își pune bagajele în portbagaj, apoi se așează pe scaunul din față a mașinii, lângă șofer.
Tânăra era cu nasul în telefon de aceea nu observa ce se-ntâmplă împrejurul său, de aceea uitase și de centura de siguranță. Daniel, așezat pe locul șoferului, a observat acest lucru, așa că a început să se apropie de Mady. La rândul său ea s-a uitat ciudat la dânsul. Credea că ceea s-o sărute, însă când el a apucat centura, a devenit totul clar.
- M-mulțumesc. - spune ea încetișor și zâmbește puțin.
- Nu-i pentru ce - zâmbește el blând - Cu cine vorbești tu acolo? - întreabă curios
- Interpreții ce vor cânta împreună cu noi la concert au făcut un chat, iar acum convorbim...
- Despre ce?.... - și uite-așa au început să vorbească, de parcă acum două zile Mady nici nu s-a șiupălat pe Daniel.
Totuși tânărul reușise să topească gheața dintre dânșii.
Acum el a prins gândul că-i place să-i asculte vocea. I se părea atât de dulce și catifelată această voce ce se aude lângă el. Păi și tânăra nu-i mai prejos. Ea de-asemenea i se părea perfectă.
Ajunși la destinație, ei aveau senzația că au fost câteva ore în paradis și nici cum într-o mașină simplă.
Daniel, mai întâi, a dus-o pe tânără la hotelul și ajutat-o să-și ridice bagajele până în cuibușorul său.
- Mulțumesc mult pentru ajutor - zice Mady puțin roșind.
Tânărul a zâmbit ușor și a îmbrățișat-o
- Noapte bună. - se retrage - Ai grijă de tine. - o privește direct în ochi.
- Mersi, de-asemenea - spune ea surprinsă de gestul tânărului.
El i-a zâmbit încă o dată și a plecat.
"Deci tu mă placi sau nu?" se gândea ea sceptic, dar înăuntrul său sărea până la stele de fericire.
A doua zi ea împreună cu Dan au plecat la repetiții.
Acolo au văzut toți interpreții ce vor participa la concert, iar Mady, ce se afla lângă Daniel, l-a văzut pe Jace - amicul ei din copilărie.
- Madison! - strigă el fericit.
- Jace! - strigă și ea fericită, fuge la el, îi sare în brațe și îl îmbrățișează strâns, Jace la rândul său a învârtit-o pe tânără.
- De când nu te-am văzut... Ce tare ai îmbătrânit. - glumește el
- Văd că nici pe tine nu te-au cruțat anii - îi răspunde apucându-l de obraji.
Daniel vedea scena asta și nu-i chiar plăcea. Totuși gelozia își făcea treaba și nu-i pasa că ei încă nu formează un cuplu. Nu-i păsa nimic, tot ce contează acum e că un străin îi îmbrățișează fetița.
- Oh, tu ar trebui să fii Crisp, nu? - întreabă Jace apropiindu-se de tânărul ce nu-și lua privirea de la ro doi.
- Da. - încerca el să se liniștească.
- Daniel, el e Jace - amicul meu din copilărie și la momentul respectiv colegul nostru de scenă - spune Mady fericită.
- Jace, încântat de cunoștință - spune necunoscutul și își întinde mâna ca să-i strângă mâna lui Daniel.
Daniel a privit-o pe Mady. Nu voia să devină și mai rău în ochii ei, așa i-a strâns mâna lui Jace.
Mady a văzut cum Dan îl privește pe Jace. Se gândise că poate se cunosc de mai demult și nu se prea împacă.
Tot timpul repetiție Daniel îl urmărea cu atenție pe Jace, ca nu cumva să se apropie mai mult decât trebuie de fetița sa.
El ardea de gelozie! Dacă n-ar fi fost încă vreo 20 de interpreți împrejur, i-ar fi arătat lui Jace cine-i șefu!
" De ce e atât de agitat? Poate se simte rău... Defapt la ce mă gândesc eu? El doar mă folosește. Lui nu-i pasă de mine..." se gândea Mady privind cum Daniel se agită.
*****
În sfârșit repetițiile au luat sfârșit.
Daniel e obosit, însă totuși o așteaptă pe Mady, ce nu se putea opri din vorbă cu Jace.
- Khm! Khm! - tânărul tușește ca să atragă atenția asupra sa.
- Bine, Jace, be vedem mâine. Pa. - zâmbește blând și merge spre Dan. - Îmi pare rău, m-am reținut cu Jace. Pur și simplu simplu de mult nu ne-am văzut și avem atâtea de spus unul altuia. - spune ea entuziasmată.
- Mh - expiră Daniel plictisit.
"Ciudată reacție are Daniel la Jace. Dacă n-aș ști adevărul, aș crede că e gelos. Mda... Ar fi interesant, însă e imposibil... El o place pe Ella..." Mady se uită cât e de concentrat pe condus. Se uita la trăsăturile lui fine ale feței. Buzele cărnoase, ochii mari de culoarea oceanului, în care poți sate îneci, mâinile peternice ce țin volanul și care ar putea s-o țină pe ea de mână..." iar eu îl plac pe Daniel..." privirea ei cade la podea de la acest gând, sentiment. "și nu pot face nimic cu asta..." Mady își mușcă buza.
- S-a întâmplat ceva? Pari cam tristă. - întreabă Daniel văzându-i expresia ciudată de pe față.
- Ah... Totul e bine... - expiră și își ridică privirea la drumul mișcător.
- Ești sigură? Poți să-mi spui... - spune el blând apucând-o de mână, ce se afla pe genunchiul ei.
- Dap. - încearcă să pară cât se poate relaxată, deși contactul fizic o agitase și mai mult.
- Bine. - zice tânărul și se concentrează înapoi pe drum...
"De ce faci asta anume cu mine?! Ce, naiba, ți-am făcut eu? De ce anume inima mea ți s-a părut mai apetisantă?!"
~~~~
Restul zilelor au trecut similar. Daniel nu se prea putea vedea cu Mady. Lucrau nespus de mult asupra concertului. Totuși arena de 50k locuri are motivația sa individuală....
~~~~
23:34
Madison vorbește cu Daniel pe Instagram. O notificare a avertizat-o că smartphone-ul are 5% și în curând se va închide.
"Acuși, termin de scris mesajul ăsta și îl pun la încărcat" și-o spuse ea, însă nu a reușit.
Telefonul s-a stins înainte ca ea să-și fi terminat treaba.
S-a ridicat și se pornise spre priză.
O alarmă asurzitoare o făcuse să tresară de frică.
O voce feminină strigase din toate puterile "Părăsiți hotelul!". Din câte se pare a izbucnit un incendiu.
Strângându-și repede valiza a iesjt din clădire.
O doamne, deja aproape jumătate din hotel era cuprins de de flăcări.
"Cum n-am putut simtj mirosul apasatir de fum?" se intrebase ea privind cu gura căscată cum flăcările cuprind un teritoriu din ce în ce mai mare.
Adică ea nu mai are unde înnopta.
Dintre toți pe care îi cunoaște era doar Jace și Daniel. La Jace nu-i știa adresa, iar la Daniel îi era jenant să se ducă.
Nici măcar n-are cu ce să cheme taxiul!
Chiar și dacă ar avea, nu are unde pleca.
Toate hotelurile din acest oraș sunt deja ocupate, fiindcă acum se știe că la concert va fi Crisp, ea rămânând interpretul surpriză.
Între timp tânărului de-asemenea o se descărcase smartphone-ul, așa că decise să privească știrile la TV.
Păi de ce nu? Demult nu privise ceva la televizor.
Breaking news? Interesant.
- Incendiul de pe stradă ******* s-a agravat. Numărul răniților au crescut până la 27. - o spuse vocea de la televizor.
- Stai. Acolo e și Mady... - conștientizează tânărul, după care sare repede din pat
Pulsul i se agitase de-a binelea! Ce spaimă a mai tras el în acele clipe...
Mintea îi era tulbure. Nu știa la ce să se aștepte.
Dar dacă Madison era printre răniți?
A urcat repede în mașină și a zburat ca racheta spre persoana ce acum nu-i ieșea din gânduri.
Idei de tot felul îi veneau prin minte.
Cu fiecare clipă trecută frica se mărea din ce în ce mai mult.
Pe internet nu era nici măcar o veste bună. Numărul răniților tot creștea și creștea. Unii erau gravi, șansa de a-i salva era destul de mică și asta îl speria nespus de mult pe Daniel.
Peste tot erau limite de viteză și ambuteiaje. Acest fapt îl scotea din minți!
Cine știe ce se întâmplă acolo, iar el aici stă în ambuteiaj și pierde timpul!
În sfârșit ajuns la destinație a parcat automobilul și pornit în căutare.
Gândul că ar putea s-o piardă pentru totdeauna nu-l lăsa în pace, văzând ce panică se instaurase pe acolo.
Mady stătea așezată pe valiză și nu știa în care parte s-o apuce.
- Ca de obicei, totul e de-a oaia. Și ca de obicei așa chestii îngrozitoare se întâmplă cu mine. - suspina ea încetișor privind flăcările dansatoare.
Daniel fiind prin apropiere auzise această voce îngrozitor de cunoscută.
- Mady...? - întreabă punându-și mâna pe umărul ei.
- D-Daniel...? - zise surprinsă.
- Mady! Ești bine, motănel? - întreabă el examinând-o atent din cap până-n picioare.
- Da, sunt bine. - îl liniștise ea cu vocea sa blândă și dulce.
- Fuf... Nu știi cât de speriat am fost când am auzit de acest groaznic incident... - spuse ușurat și o îmbrățișase strâns, de parcă n-ar fi văzut-o de câțiva ani.
Mady rămase încremenită. Nu-i venea să creadă că el își făcuse griji pentru ea.
Cu greu coordonând-și corpul din cauza emoțiilor, îl îmbrățișase de talie și s-a lipit de torsul lui, ca un pisoiaș ce caută dragoste.
~~~~
Tot drumul spre hotelul său el nu-și putea lua privirea de la domnișoara de alături.
~~~~
Ajunși la el în număr Mady a plecat la baie ca să scape de mirosul de fum ce i se îmbibase în haine.
După Mady baia a fost ocupată de proprietarul acestui cuibușor.
Ea nu voia să-l deranjeze prea mult cu prezența sa, așa că s-a aranjat comod pe canapeaua din living și aproape imediat adormise.
La ieșire din camera înăburită Daniel a văzut-o pe tânără, ghemuită pe canapeaua micuță și incomodă, dormind.
"Nu. Motănel, nu-ți voi mai permite să te îndepărtezi de mine... Nici măcar la un metru." se gândise el cu un zâmbet blând pe față. Se apropiase de canapea și o luase pe mica sa prințesă atent în brațe, ca să n-o trezească, apoi a dus-o în dormitor culcând-o pe pat alături de dânsul.
Admirându-i fața inocentă câteva secunde a sărutat-o pe frunte, a îmbrățișat-o și s-a culcat lângă ea...