Dar s-o păzești de vânturi și de ploi,
Ce lasă frunzele în urme cu nădejde,
Deznădejde - in copacii goi.
Tu lasă cartea vieții răsfoită,
Perene gânduri să cuprindă rânduri,
Clădite cu migală din minute,
În clepsidra ce strecoară timpul pe nevrute.
Tu lasă cartea vieții să miroase,
A flori de măr și nu a naftalină,
Trecutul să nu-ți fie dezolare,
Ci un izvor cu apă cristalină.
Tu lasă cartea vieții să șoptească,
Aroma din nectarul tinereții,
Din cel dulceag adulmecă poeții,
De cel amar, se tot crucesc profeții.
Tu lasă cartea vieții îmblânzită,
De-un violet parfum în luna mai,
O păpădie își dezbracă obosită,
Mii de umbrele ce-i vor fi alai.
Tu lasă cartea vieții alintată
De acei nepoți ce sunt și-o să mai vină,
Deschisă la ”A fost odată...”
Și poți să pui o mână peste mână...
Se lasă cartea vieții,
odată și odată...
Cum lași, tu, cartea vieții,
odata și odată ?
PĂPĂDIE OBOSITĂ de Valiuța Meșina
pentru Liudmila Scurtu
#valiutamesinapoezii
Присоединяйтесь к ОК, чтобы подписаться на группу и комментировать публикации.
Нет комментариев