Предыдущая публикация
Episodul 7
„Aparenţele înşelătoare.”
Ajungînd seara la locul din scrisoare, am avut o adevărată surpriză . Acolo se aflau toţi prietenii noştri inclusiv Nocturne şi spre mirarea mea şi Ahri. Nu o consideram rea, ba chiar intram în situaţia ei, întreaga seară am jucat Adevăr şi Provocare, ne-am distrat de minune , am descoperit că avem multe în comun cu ea . A fost o seară perfectă , şi urmarea ei tot a fost perfectă. Nu pricepeam de unde şi pînă unde am ajuns cu Draven amanţi. Dar nu eram împotrivă nici unul , în braţele lui chiar simţeam siguranţă. Nu credeam că cel care inspiră frică e şi cel mai primitor om. Nu eram obişnuită să judecăm după copertă cartea, dar de data aceia am realizat că şi primile părere nu sunt corecte în unele cazuri,în cazul lui. Treceau zile şi dragostea mea creştea , am notat un gînd „Te iubesc mai mult ca ieri şi mai puţin decît mîine.” Dacă cu Nocturne mă simţeam prinţesă cu Draven eram regină. Şi eram tratată ca atare ,deşi nu îmi plăcea rolul ,încercam să fiu una bună, îi cunoşteam toţi prietenii şi ăia îmi ţine-au parte. Dar ultemele zile mereu se rătăcea pe nu ştiu unde pentru nopţi în şir. Am crezut că urmează să mă anunţe ceva ,dar nimic , deci am întrebat singură într-o zi în care se pornea iarăşi pe nu ştiu unde.
-Unde pleci? Ce se întîmplă?
-E secret.
-Mă bucur că relaţia noastră are la bază încredere.
- Caut pe cineva.
-Cineva anume?
-Nu, cineva care să deservească nişte persoane, dar cineva puternic şi tare de fire.
-E ceva periculos ?
-Probabil.
-Pot să fiu eu persoana pe care o cauţi?
-Mai bine dau foc la jumate de pămînt.
-Ok. Deci sunt bună, spune-mi ce trebuie să fac.
-Nu te iau.
-Atunci o să fie femei pe acolo, ai amante în parte?
-Nici gînd. Dar nu mă vei face să cedez numai din cauza la asta.
-Bine! Dacă nu mai ai nevoie de mine şi eşti plictisit,pleacă dar pleacă difinitiv.
Astfel l-am făcut să accepte propunerea mea, eram foarte curioasă ce urma să se întîmple. Mi-a relatat despre un congres cu mai multe vietăţi , strămoşii noştri. Într-adevăr se zice că reprezentanţii ăia erau măreţi ,dar întrebarea mea era de ce el organizează acest congres? Zile în şir mergeau pregătirile , eu se pare că eram poştaşul care v-a duce invitaţii. Draven a scos din mine promisiunea că nu voi merge singură şi mi-a dat-o pe Ahri ca însoţitoare.
-De ce tu trebuie să faci asta?
-E alegerea mea.
-Poftim ?de ce?
-Eh, pentru că îmi plac elfii şi am vrut să merg cu tine.
-Uuu. A zîmbit pervers, am glumit mult în timp ce mergeam spre destinaţii. Acolo însă arătînd ca nişte reprezentante de onoare. Aveam elita exprimată prin haine şi seriozitatea pe faţă.
-Am terminat ,boss.
-Ce mă mîndresc cu voi. A surîs dulce şi m-a sărutat pe frunte, eu iarăşi simţeam căldura aia sufletească. Ştiam că era stresat şi încercam cu orice ocazie să îl bucur cumva.
-O să mai am ceva de făcut?
-Doar dacă doreşti ,iubita mea.
-Dar eu?
-Nu, mulţumesc Ahri că ai mers cu ea. Apropo anunţă-i pe ai noştri că nu ne vom putea vedea săptămîna următoare.
-De cee?
-Avem treabă cu Hathor, scuze.
După ce am mai stat puţin cu Ahri ,ea a plecat acasă. Şi noi cu Draven am organizat o cină lîngă foc, după care am stat în braţele lui pînă tîrziu , prin „miracol” dimineaţa eram în pat.Dar nu în camera mea , ci în a lui. În care nu am fost niciodată şi interesant de ce.
-Neaţa .
-Bună dimineaţa,şi auci sunt în camera ta?
-Da ,probabil eşti prima femeie care stă pe patul ăla.
-De ce? Schimbi paturile des?
-Haha, amuzant ,nu dar nu primesc decît pe cineva cu adevărat drag, adică pe nimeni, pînă în prezent.
-Mă simt specială.
-Eşti.
-Ba nu.
-Eşti, eşti simplă că nici nu observi cît de unică eşti.
-Azi ce planuri avem?
-Eu să primesc musafiri , iar tu să stai în camera aceasta.
-De ce?
-Nu vreau să mi te fure cineva şi vorbesc destul de serios.
-Dar... o să-mi lipseşti.
-O să te vizitez.
-Promiţi?
-Da.
Şi cum era de aşteptat şi-a ţinut promisiunea. Ca să nu ratez ceva mă tot uitam pe geam cum maşini care mai de care parcau în curtea noastră. Cei ce ieşeau din maşină erau cu adevărat persoane care influenţează respect. Dar eu eram exact acea care urăşte să fie privită de sus.Aşa au continuat cîteva zile şi abia la penultima întrevedere am fost chemată şi eu . Sala în care s-au petrecut celelalte întîlniri era imensă întunecată şi cu o masă lungă în capul căreia stătea cel a cui îi aparţinea inima. Am fost pusă să împart ceva fiecărui reprezentant ,deşi lucrurile erau aparent interesante nu mă mînca curiozitatea să aflu ce sunt ,dar mai mult îmi erau interesante persoanele căreia i le dădeam . Înainte de a le da, în decursul întrunirii am stat în spatele lui Draven ,în partea dreaptă în picioare.Deşi mă simţeam umilită că iubitul meu nu a avut grijă de faptul că stăteam pe înalt şi în picioare. Pricepeam că probabil asta ar forma o ideie că sunt slăbiciunea lui şi că probabil în sală sunt şi cei ce nu îi doresc binele. Dar mă bucura că eram îmbrăcată decent, deşi gotic dar bogat şi modest. După un discurs am început să înaintez prin sală ,oferind fiecărui individ cîte un cristal incolor, dar odată ce ei îl atingeau prindea o culoare anume. Ajungînd la al 3-lea de la urmă , m-am blocat , îl ştiam şi nu în sensul bun ,era el, acel care m-a făcut vampir, care m-a format un monstru. Îl uram,nu suportam să-i văd privirea şi toate aceste gînduri mi-au umplut creierul în 2 secunde. Dar mulţumită autocontrolului meu m-am reţinut şi am mers mai departe întorcîndu-mă la locul meu îi simţeam privirea ce îmi ardea spatele.Draven a observat neliniştea de pe faţa mea. După întrunire m-a întrebat ce am păţit.
-Cine e reprezentatul vampirilor?
-Ăla ,al 3-lea de la urmă? Vladimir.
-Interesant.
-Ceva e în neregulă cu el?
-Nu, numai că mi-a cam stricat viaţa ,în rest e ok.
-Ce ţi-a făcut ?
-Mulţumită lui , acum sunt hibrid.
-El te-a făcut? Ai noroc că tocmai tatăl tuturor vampirilor ţi-a fost creator ,dar nu un oarecare vampir împuţit.
-Dar mie îmi plăcea să fiu elf, nu am vrut asta .Am vrut să fiu o făptură curată.
-Nu toţi elfii sunt curaţi.
-Nu mă înţelegi.
-Ba da, dar nu te pune cu el, ba chiar stai departe.
-De ce?
-E puternic, şi la fel de influent ca mine.
-A da. Jucăm adevăr şi provocare?
- Bine ,dar nu mult.
-Adevăr sau provocare?
-Adevăr.
-E adevărat că în sală erau persoane care nu tocmai te plăceau?
-Da, exact de aia ezitam să te ating sau să-ţi ofer atenţie. Tu ce alegi?
-Provocare.
-Sărută-mă.
Am îndeplinit cu plăcere această provocare , şi mă bucura iarăşi să mă aflu în braţele lui primitoare.
-Acum alege tu.
-Provocare.Poate cîştig ceva pervers.
Dar nu a fost să fie...
-Te provoc să îmi spui cine eşti, de ce erai tu acel care stătea în capul mesei , de ce tu ai făcut această conferinţă? Cine eşti?
-Refuz.
-Dacă refuzi mă pierzi pe mine,nu vreau să fiu cu un necunoscut.
-Dacă îţi spun ,nici atît nu vei fi.
-Unde poţi fugi de dragoste?
-Niciunde.
-Exact.
-Bine. La fel ca domnii de aici eu sunt strămoşul demonilor, cel puţin unul din ei. Sunt unul din cei 7 prinţi ai iadului ,numele meu este Mamona, sunt cel mai pasiv dar la fel de puternic ca fraţii mei. În ultimul timp în familia mea se începeau conflicte şi eu am primit o responsabilitate cu congresele astea, dar în viaţa reală m-am acoperit cu identitatea falsă de Draven. Acum că ştii lucruri de genul ,nu ai dreptul să mă păreseşti nicidecum ,te rog rămîi cu mine, ai făcut un demon să iubească ,nu îl înrăi cu dezamăgirea.
-Dar ai putea să-mi faci ceva?
-Bineînţeles că nu, dar asta şi v-a fi problema. Te rog acceptă-mi sentimentele ,nu contează ce trecut avem ,dar în prezent ştiu că te iubesc.
-Nu te voi lăsa,dar numai dacă îmi promiţi sinceritate.
-S-a făcut.
Am petrecut iarăşi o seară împreună la fel de romantică şi de neuitat, nu se putea descri cît de mult adoram să fiu cu el , să fiu alintată şi iubită, cred că era ceva ce fiecare creatură şi-ar dori. Pînă atunci nu cunoşteam o astfel de atracţie faţă de cineva, o gelozie ,o dorinţă, o speranţă. Nu mă speria deloc cine era şi ştiam că „ O să îndur toate focurile iadului ,doar ca să dau iubiri noastre încă o şansă.”
Следующая публикация
Нет комментариев