Предыдущая публикация
Episodul 6
“Oare te poate face o persoană să uiţi cine eşti cu adevărat?”
A doua zi am ajuns acasă bulversată de gînduri, de întîmplări. Eram uimită că Nocturne nu a mai încercat să dea de mine zilele care le-am petrecut în apartamentul meu. Chiar aveam nevoie să stau în linişte şi singurul suflet care să îmi fie alături să fie Lucipurr, pisica mea şi singurul bărbat din viaţa mea care nu mă face decît să zîmbesc. Într-o zi de sîmbătă m-am decis la o primblare . Şi în acea zi m-am şi întrebat de ce cînd îmi doresc ceva mereu trebuie să se întîmple pe invers. L-a ieşire am dat de Nocturne, purta un zîmbet de parcă nimic nici nu s-ar fi întîmplat.
-Salut prinţesa mea.
-Nu sunt obişnuită să mă salut cu servitorii.
-S-a întîmplat ceva? De vorbeşti cu tonul ăsta?
-Nimic,pe lîngă că ne-am despărţit.
-Oare?cînd?
-Aseara în vis...
-Protestez.
-Dumnezeu să te audă, dar eu n-am treabă. Pa.
M-a apucat de mînă cu o forţă greu de ignorat.
-Unde crezi că mergi? Crezi că o să te las? Am nevoie de tine ca să-mi duc misiunea la sfîrşit.
-Misiune? Ce dracu se întîmplă aici?
-Nocturne, las-o în pace.
Nocturne avea ochii măriţi de mirare. Nu a întors capul să îl privească pe Draven, dar ştiam că ceva nu e în regulă ,părea enervat peste măsură. A dispărut într-un sfîrşit.
-De ce nu pot avea şi eu o zi liberă?
- Unde vrei să mergem?
-Să mergem? Adică să merg?
- Nu te las singură, că apoi vezi ce se întîmplă?
-Atunci ajută-mă să mă apăr.
-Bine.
M-a dus de mînă în parcul de lîngă casa în care locuiam, acolo unde prima dată am aflat cine e . Eram amuzată de el, nu şi-a dat seama că glumeam, sunt slabă nu are cum să mă schimbe. Mi-a predat ore în şir mişcări de apărare.
-Nu pricep.
-Ce?
-De ce să ştiu cum să mă apăr dacă tu mereu vei fi lîngă mine?
A roşit, eram şocată . Oare putea asta afecta atît de mult ? Am roşit în răspuns. Nu ştiam ce să zic ,deci am decis să plec.
-Scuze, mai bine plec ,sunt obosită.
-Cum doreşti . Pa.
Tot drumul m-am gîndit la privirea lui ruşinoasă. Era atît de drăguţ ... ce tîmpenii vorbesc , de am uitat că mă sperie mereu? Am ajuns acasă am petrecut cumva timpul şi la 22:00 am decis să dorm. În ziua aia multe s-au întîmplat, dar deja eram obişnuită cu asta. Am început să am visuri ciudate cu el . Erau atingeri ,erau săruturi, era căldura corpurilor ca la oameni, erau sentimente ,emoţii , într-un cuvînt era ciudat. M-am trezit în momentul în care în vis el m-a atins cu o mînă caldă ca de foc. Nu puteam să cred la ce am văzut. În faţa mea era chiar el , ci nu numai în faţă ,eram în braţele lui. Cu fruntea alipită de a lui ,probabil visam împreună. Am ţipat.
-Ce crezi că faci aici? O Doamne, ce se întîmplă?
-De ce nu poţi să nu panichezi atît? Vin-o înapoi.
-Nuu ,ce crezi că cauţi aici. Eu... nu am dovedit să spun totul cînd m-a apucat de mînă şi m-a coborît la el. Era atît de fierbinte, avea o respiraţie grea. Era bolnav.
-Ce s-a întîmplat?
În răspuns mi-a arătat o rană enormă în dreapta. Era ca de cuţit . M-am speriat, îmi doream enorm să îl ajut dar cum?
-Că tot eşti vampir ,nu ai nişte sînge? Am nevoie.
-Te v-a ajuta să-ţi revii?
-Da ...
-Revin imediat. Într-adevăr nu aveam nici pic de sînge ,dar odată ajunsă la bucătărie am luat un vas mediu şi m-am tăiat în el ,l-am umplut şi i l-am dus . L-a băut fără pretenţii.
-Şi crezi că ţi-a mers?
-Poftim?
-Îţi recunosc sîngele , am băut cîndva o bună parte.
-Nu-ţi convine?
-Ba da.
-Atunci cu plăcere.
-O să-ţi mulţumesc altă dată.
Am mers la bucătărie să duc vasul ,la întoarcere nu l-am regăsit acolo. Dar toată seara m-am gîndit la cele întîmplate , m-am decis să nu mai gîndesc atît momentele trecute. A doua zi l-am sunat şi l-am rugat să-mi mai dea ore , era amuzant dar era ceva de ce chiar aveam nevoie. M-a învăţat să folosesc cuţitul. Iar în cîteva zile m-a dus la el acasă şi m-a învăţat cum să lupt cu sabia. Nu mă simţeam în siguranţă atît cu sabia în mînă încît în braţele lui şi în timpul îndrumărilor. Eram foarte speriată de ideia că îl plac.
-Cred că ar trebui să plec.
-S-a întîmplat ceva?
-Nu, sunt obosită.
S-a apropiat a pus capul pe al meu :
-Nu ştii să minţi.
-Ştiu. Dar nu pot să stau aici.
-Mîine vine circul în oraş, mergi cu mine? Apropo îţi poţi lua pisica cu noi.
-Bine ,ne vedem la 12 acolo.
S-a înclinat spre mine ,ştiam că urma un sărut şi ştiam că mi-l doresc dar am decis să plec . Nu puteam uita că el e de vină în faptul că am căzut în istoria aceasta. A doua zi mi-am luat o rochie scurtă dar drăguţă care dădea de înţeles despre bunăstarea mea spirituală. Şi am mers la circ, şi desigur l-am luat şi pe Lucipurr cu mine. Ca de obicei stătea pe umerii mei.
-Salut pisoi, pisică.
-Miau . El e Lucipurr.
-Ce drăguţ. Să mergem , sunt multe lucruri de văzut.
Într-adevăr era foarte vesel, dar am ajuns într-un loc unde animalele erau interzise , l-am lăsat e Lucipurr la intrare şi i-am poruncit să nu plece de acolo. Însă soarta mi l-a dus, la întoarcere nu l-am regăsit. Am panicat , credeam că dacă nu-l voi găsi o să mă sinucid. Draven mă calma şi căuta cu mine. Dar nimic, spre sfîrşit de sărbătoare încă eram acolo încă speram. Cînd colo era cît pe ce să mă împiedic într-o fată, era elf , avea părul mare şi lung ,ochii albaştri era slabă şi înaltă, dar totuşi joasă pentru că se juca cu ceva pe jos, cu Lucipurr. Am decis să întreb mai înainte să văd ce s-a întîmplat.
-Drăguţă pisică, de unde o ai?
-Am găsit-o la un cort la intrarea într-o încăpere de la circ ,era atît de drăguţă şi singură că am decis să o iau ,dacă nu avea stăpînul/stăpîna.
-Foarte urît să iei ceva ce nu e al tău. Acum te rog înapoiază la stăpîn.
-Stăpînul să vină să şi-o ia.
-Eşti prea naivă, cum te-ai simţi să ţi se ia pisica de undeva unde ai lăsat-o? Şi apoi răpitorul să-ţi zică ceia ce ai zis tu?
-Eşti pe stop? De faci urît aici ,tu ce treabă ai?
Lucipurr care m-a recunoscut a fugit spre mine şi mi s-a suit pe umeri cum făcea deobicei , simţeam că era dornic să mă revadă.
-Tibbers vin-o înapoi!
-Nu e „Tibbers” ,e Lucipurr , şi e pisica mea. Am lăsat-o din cauză că era interzisă intrarea cu animale şi am plecat pentru 10 minute, ar fi stat acolo oricum să mă aştepte ,dar te-ai găsit tu să mi-o iei. Mulţumesc ,mi-am ratat ziua pentru căutarea lui.
-Ei bine oricum e vina ta.
-Sigur că da. Să mergem Hathor,nu merită să te pui cu elfii.
-Defapt eu ce sunt?
-Vampir, te simt .
-Bravo.
Ne-am întors şi am plecat ,era deja seara cînd am ajuns acasă, ar fi fost urît să nu-l invit din moment ce a stat cu mine toată ziua. Revăzîndu-l acasă pe Lucipurr ,am început să plîng, am fost bucuroasă să-i simt îmbrăţişarea lui Draven în momentul ăla, mă simţeam în siguranţă, fericită şi ca într-o familie.
-Ceai ,cafea?
-Mă simt la cafenea, cafea.
-Îţi ard o cafea, o să bei ceai că apoi nu poţi dormi.
-O să dormim?
-Vorbeşti de parcă vei sta la mine.
-Păi nu de asta m-ai chemat?
-Nu.
-Atunci pa.
-Nuu, stai. Stai cu mine încă puţin ,mă simt vinovată că nu te-ai distrat din cauza mea şi că mi-ai suportat nervii toată ziua.
-Erau nervi? Oh , eu credeam că mă făceai să rîd, şi chiar o făceam.
-Glumeşti,nu?
-Păăăi.. da ,logic.
-Aşa credeam şi eu.
Am băut cîte un ceai ,am discutat ,am glumit , era uimitor că avem multe preferinţe în comun. Dar totuşi personalităţile erau diferite. La plecare m-a rugat să-l sărut pe obraz măcar, cînd am încercat să o fac a întors brusc faţa, furîndu-mi un sărut . Îmi era ruşine să recunosc că mi-a plăcut, dar am făcut iarăşi ca o divă. Însă nu mi-a scăpat m-a luat în braţe din nou şi m-a sărutat, nu m-am opus mult timp sau cu multă forţă. Astfel am găsit şi drumul spre dormitor. Eram acolo făcînd ceia ce făceam cu cîteva zile în urmă ,atingeri,emoţii,etc.
-Mai bine ne oprim. Te rog.
-De ce?nu vrei?
-Ba da ,dar nu sunt încrezută, şi dacă regretăm? În plus cum rămîne cu Kalista.
-Nu am fost niciodată cu ea, i-am făcut pe plac pentru că aveam nevoie de ceva. Nu mai vorbim de cînd v-aţi certat. Am nevoie numai de tine.
-Nu vorbi prostii.
-Nu vorbesc, te rog zi că nu mă refuzi din cauza lui Nocturne.
-Bineînţeles că nu .
-Atunci fii a mea.
-Dar...
M-a blocat cu un sărut iarăşi, a urmat o noapte uimitoare în toate sensurile, după care nici n-am observat cum am adormit... dimineaţa trezindu-mă cu florile mele preferate în jurul patului şi o scrisoare lîngă un ceai , era ceaiul meu preferat.
-„M-am simţit minunat cu tine, totul era aşa cum mă aşteptam ,am o noutate pentru tine ,te rog să vii la castelul nostru. O să te aştept azi la 20:00 acolo.”
Abia aşteptam să aflu ce se întîmplă. Nici nu bănuiam ce se v-a petrece ,dar vreau să spun că supriza a fost chiar încîntătoare şi uimitoare...
Следующая публикация
Нет комментариев