răciunului sunt cele mai frumoase şi interesante. Ele încep cu săptămâna crăciunului, când se taie porcul. Cu o zi înainte se aduc paie, se pregătesc vasele, se ascut cuţitele. În sat toată vremea au fost oameni care special se ocupau cu acest lucru. Tăierea porcului este o mare bucurie pentru copii, care aşteaptă această zi cu nerăbdare. Ei luau coada, urechile, cioricul, beşica porcului. Prin tradiţie, se taie porcul în zorii zilei. Dacă după jungiat porcul murea greu, atunci se spunea că stăpânilor, copiilor li-i jale. Porcul se pârleşte cu paie. După ce e pârlit, se înmoaie cu apă caldă, se acoperă cu petice de saci pentru a se înmuia cioricul. Copiilor li se dă voie să se suie călare pe porc. După ce se înmoaie, se spală cu apă caldă, se rade cu cuţite mari sau cu o bucată de coasă. Se face semnul crucii şi se spintecă. Se taie o spărtură în regiunea pieptului, pe unde se scurge sângele, apoi se scoate untura ca să nu se murdărească de sânge. Se scot organele abdominale şi genitale. La urmă se scoate inima, plămânii. Se scoate fierea de pe ficat atent ca să nu se spargă, rinichii, splina. După splină se apreciază cum va fi iarna. Dacă la început splina e groasă, înseamnă că iarna va fi geroasă, dacă e groasă la sfârşit - iarna va fi grea spre sfârşit. Pe timpuri băşica se freca cu cenuşă, se umfla şi se usca, apoi se punea în ea grăunţe ca să sune şi se dădea copiilor pentru joacă. Intenstinele subţiri se curăţă, se spală, se rad, se sărează - astfel sunt gata pentru pregătirea salamului. la fel se procedează şi cu intestinul gros, din care se prepară chişcă (se umple cu o compoziţie din carnea de la capul fiert tăiată mărunt). Buhul sau stomacul se umple cu ficatul şi plămânii fierţi şi tăiaţi mărunt. La fel se procedează până în prezent. Picioarele se pregătesc pentru răcituri. O parte din carne se foloseşte la prepararea bucatelor pentru sărbători, cealaltă se dă la cuptor, se fac jumări şi se pun în căldări. Slănina se sărează şi se păstrează la rece în cutii de lemn sau în borcane de sticlă. Îndată cum se taie porcul (dacă nu este în post), gospodina ia bucăţele de carne, ficat, plămâni, inima şi găteşte o friptură cu mămăligă pentru cei care taie porcul. O parte din gospodari aleg carne pentru afumat, salam, şuncă. Pentru afumat se alege carnea de la poale (burtă), se taie bucăţi de 10 x 25 cm, se leagă cu aţă de şpagat răsucit în două şi se pun la murat 2-3 zile. Pentru murat la o căldare de apă fiartă se pun 6 pahare de sare, frunză de dafin, piper negru şi alte mirodenii. Cu o zi înainte de afumat se face cârnaţul. Bucata de şuncă se leagă cu şpagat şi se atârnă pe nişte vergi în afumătorie. aceasta, de regulă, este clădită din lampaci. La afumat se face focul cu lemn de stejar, cireş, cais. Nu se aprinde focul cu gaz, motorină. La început, focul se face cu capacul deschis, până se face jăratec. După aceea se pune carnea în afumătorie. Nu se sufla în foc dacă nu arde. Şoldurile de asemenea se afumă. Se face o singură tăietură în lungimea şoldului, osul se scoate şi şoldul se pune la murat. După 2-3 zile se întinde şi se prinde cu 2 bucăţele de lemn ca să stea desfăcut. După ce se afumă, se scoate, aşa fierbinte se adună la loc cum a fost, se leagă cu aţă de şpagat şi se lasă până se răceşte. Pe urmă se taie bucăţi. Doritorii afumă şi slănina.
În ajun de Crăciun bărbaţii pregătesc cep la poloboc pentru a slobozi vin, taie lemne să aibă la sărbători, femeile gătesc bucatele. Pe parcursul întregii săptămâni seara copiii, împreună cu părinţii, bunicii învaţă şi repetă colindele pe cuptor. În ajunul Crăciunului preotul umblă pe la casele oamenilor cu ajunul. Pentru ajun gospodinele pun pe masă colaci şi jemne, prune umplute. Pe masă se pun atâţea colaci, câţi feciori sunt în casă, şi jemne - câte fiice. De crăciun copiii se scoală dis-de-dimineaţă, ridică perna să vadă ce le-a adus Moş Crăciun. Totdeauna Moş Crăciun bucură copiii cu cadouri. Pe timpul nostru, era o scrisorică în care se scria să învăţăm bine, bomboane, jucării. Într-o dimineaţă de Crăciun ne grăbiam să ridicăm pernele şi să luăm cadourile. Sora mai mare s-a întristat. În loc de bomboane sub pernă era mătura, jarovnea (vătraiul) şi o scrisorică în care i se dorea să fie bună gospodină. Împlinise deja 16 ani.
De Crăciun când ne sculam, focul era aprins, friptura şi mămăliga erau gata. Ne spălam, beam aghiasmă, ne adunam toţi în jurul mesei rotunde şi serveam friptură cu mămăligă, brânză de oi, răcituri. Cât de geroasă ar fi fost iarna, cât de mare zăpada, nimeni nu putea să ne ţină în casă.Plecam cu toții la colindat.
In seara de Crăciun finii de cununie mergeau în ospeție la nănași cu colaci.
În imagine: Tincu Foma, primește colindătorii. Anul 1957.